- mântuí
- vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. mấntuie, imperf. 3 sg. mântuiá (a salva, a vindeca ind. prez. 1 sg. mãntuiésc, 3 sg. mântuiéşte; conj. prez. 3 sg. şi pl. mântuiáscã)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
mântuí
Look at other dictionaries:
mântui — MÂNTUÍ, mấntui, vb. IV. tranz. şi refl. 1. (pop.) A (se) salva (dintr o primejdie, din robie, de la moarte etc.). 2. (pop.) A (se) vindeca (de o boală). 3. (În limbaj bisericesc) A ierta sau a obţine iertarea pentru păcatele săvârşite, a scăpa de … Dicționar Român
Siege of Mantua (1799) — Infobox Military Conflict conflict=Battle of Mantua caption= partof=the War of the Second Coalition date=April July 1799 place=Mantua, present day Italy result=Austrian victory combatant1=flagicon|France France flagicon|Poland Polish Legions… … Wikipedia
mântuială — MÂNTUIÁLĂ, mântuieli, s.f. (În loc. adj. şi adv.) De mântuială = superficial, grăbit, prost. [pr.: tu ia ] – Mântui + suf. eală. Trimis de vbrandl, 10.04.2003. Sursa: DEX 98 mântuiálă s. f., g. d. art … Dicționar Român
mântuitor — MÂNTUITÓR, OÁRE, mântuitori, oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care mântuie (1), salvează. 2. (Rar) Care mântuie (2), care vindecă; tămăduitor. 3. (În limbaj bisericesc) Care mântuie (3), izbăveşte (de păcate); izbăvitor. ♦ (Substantivat, m. sg … Dicționar Român
curăţa — CURĂŢÁ, cúrăţ, vb. I. I. 1. tranz. şi refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impurităţile de pe ceva sau de pe sine. ♦ tranz. A îndepărta coaja, pieliţa de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. tranz. şi refl. A (se) vindeca de o boală (de… … Dicționar Român
graţie — GRÁŢIE, graţii, s.f. 1. Drăgălăşenie, fineţe, gingăşie demonstrate de o fiinţă în mişcări, atitudini etc.; atracţie particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mişcare etc.; farmec. ♢ (În mitologia romană) Cele trei graţii sau… … Dicționar Român
isprăvi — ISPRĂVÍ, isprăvesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A duce sau a ajunge până la sfârşit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârşi, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. ♢ loc. adv. Pe isprăvite = aproape de sfârşit, pe… … Dicționar Român
izbăvi — IZBĂVÍ, izbăvesc, vb. IV. tranz. şi refl. (pop.) A scăpa (dintr o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din sl. izbaviti. Trimis de valeriu, 17.01.2008. Sursa: DEX 98 IZBĂVÍ vb. v. mântui. Tri … Dicționar Român
mântuire — MÂNTUÍRE, mântuiri, s.f. Acţiunea de a (se) mântui şi rezultatul ei; mântuinţă. [pr.: tu i ] – v. mântui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÂNTUÍRE s. (bis.) izbăvire, salvare, (livr.) redemp ţiune, (înv.) mântuinţă, mântuitură … Dicționar Român
scoate — SCOÁTE, scot, vb. III. tranz. I. 1. A lua ceva (afară) dintr o cantitate mai mare sau din locul unde se află. 2. A extrage dintr un spaţiu, dintr un înveliş etc. pentru a elibera sau a utiliza. ♢ expr. A scoate sabia (din teacă) = a începe vrajba … Dicționar Român
